miercuri, 25 noiembrie 2015

Conflicte elevi-părinți

Nu cred ca există familie cu copii în care să nu fi apărut, mai devreme sau mai târziu, în funcție și de temperamentul copilului și al părintelui, situații coflictuale.
Fără  o rezolvare corectă și la timp, aceste stări conflictuale se amplifică și se ajunge la situații în care traiul în comun pare imposibil.
Sunt câteva motive principale care stau la baza acestor situații , pritre cele mai des întâlnite fiind:

1. Neexplicarea sau neînțelegerea lui ”De ce”. De ce vrea părintele asta de la mine? De ce refuză copilul meu ceea ce vine de la mine? În sutele de întâlniri avute cu elevi și părinți, ateliere de dezvoltare personală, am auzit de nenumărate ori expresia: ”Doamnă, dar asta i-am spus și eu! De la mine nu a vrut să asculte!

    2.  Lipsa autocunoașterii și a cunoașterii celuilalt. Dacă ați ști despre interlocutor că nu vorbește chineza, i-ați adresa sugestii în chineză? Sunt sigură că nu. Uneori le vorbiți copiilor dumneavoastră într-o limbă pe care nu o cunosc și e firesc așa pentru că încă nu au ajuns la vârsta la care să o cunoască.

      3.  Refuzul părinților de a înțelege că au obligația de a-și lăsa copiii să-și trăiască propria viață. Cu tot cu greșelile de rigoare!

     4. Lipsa de înțelegere din partea copiilor a motivului pentru care părinții se comportă inr-un anume fel. Necunoașterea fișei postului de părinte.

      5. Neacceptarea celuilalt si proiectarea unor dorințe nerealiste din ambele părți.

      6.  Credința că rezolvarea unui coflict înseamnă neapărat ca unul să câștige și celălalt să piardă.
  
      7. Neînțelegerea sentimentelor celuilalt.

      8. Lipsa răbdării de a negocia și de a găsi soluții reciiproc avantajoase.

Exemplele pot continua. Toate aceste situații și altele cu care v-ați întâlnit fac obiectul atelierului ”Conflicte elevi-părinți” la care vă așteptăm cu drag.

Detalii aici:

marți, 20 octombrie 2015

Învățământul gratuit

Constituția României

CAPITOLUL II
Drepturile şi libertăţile fundamentale

ARTICOLUL 32
Dreptul la învăţătură

(1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare.

 (4) Învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acordă burse sociale de studii copiilor şi tinerilor proveniţi din familii defavorizate şi celor instituţionalizaţi, în condiţiile legii.


Așadar, prin Constituție, care este legea fundamentală, adica mama și tatal legilor din România, este arătat că învățământul este gratuit.

Nu știu cum arată treaba la dumneavoastră dar la mine arată așa:
   1.      Nici anul trecut nici anul ăsta nu s-au dat manualele conform programei la început de an. Anul trecut le-am primit in semestrul 2. Anul  acesta probabil în semestrul 3. Ah! Anul are doar două semestre.

      Nu-i nimic. Părinții care nu vor să aștepte jumătate de an cumpără manuale, auxiliare. Ce fac? Cumpără! Gratuit? Deloc! Și dacă familia unui elev nu-și permite să cumpere? Treaba lui!

   2.      Știți, la școală se folosesc markere, bureți, coli...Gratuit? Sigur că nu. Le cumpără părinții pentru că nuajung banii.

  3.      Ghiozdanele copiilor cântăresc cât armura lui Ștefan cel Mare. Alegi dacă dai banii la medic să-i îndrepte spatele sau pui bani să faci dulapuri să-și păstreze acolo cele de trebuință la școală. Gratuit? Sigur că nu.

  4.      Suntem in secolul XXI. Da, cumpărăm online, plătim facturi online, citim online...dar ați văzut vreo clasă dotată cu laptop și videoproiector din bugetul școlii? Eu nu. Cumpără părinții.

  5.      De meditații ați auzit? E de fapt școala particulară pe care o plătiți după ce se întoarce copilul de la școala de stat unde ar fi trebuit să învețe carte.

Pe dumneavoastră cât vă costă învățământul gratuit?



marți, 6 octombrie 2015

La ce dau BAC-ul?

Pentru că în ultima vreme am avut des discuții cu elevii Centrului de meditații care fac meditații pentru BAC la noi, vă supun atenției următoarea dilemă: la ce dau BAC-ul?

Româna o dă toată lumea. În funcție de profil, există o a doua materie obligatorie. Până aici pare simplu. Problema apare atunci când elevii trebuie să-și aleagă a treia materie la care să dea examenul  maturității.

Deși tinerii liceeni se simt constrânși de faptul că sunt obligați să învețe în școală materii care nu le plac se pare că, aflați în fața posibilității de a alege devin temători.
Care e criteriul după care aleg a treia materie la BAC?

Păi e simplu, dragii mei! Materia care vă place, materia pe care o simțiți cel mai aproape. Am auzit motivații gen ”Păi sunt singurul care dă chimie din clasă.” Așa, și? La BAC nu cumva te prezinți singur cu cunoștințele tale?

Extrem de deranjant pentru mine e când aud că li se spune elevilor de către diverse cadre didactice că dacă nu dau la materia lor nu-i bagă in BAC. Adică după ce că e un an stresant, cu volum mare de muncă, să trebuiască să învăț o materie care nu-mi place pentru că mă amenintă profesorul? Care-mi sunt șansele de succes în acest caz?
Dragi elevi și părinți, aceste practici sunt ilegale, imorale, neetice și mai adăugați voi pe linia punctată. Nu acceptați aceste practici! Aveți dreptul să vă alegeți a treia materie de BAC după criteriile voastre, nu ale altora!

Și criteriul cel mai eficient e să învățați ce vă place! Astfel, indiferent că vă pregătiți singuri sau apelați la meditații pentru BAC, efortul va fi mai mic și rezultatele garantate.

Violeta Nita
Manager General
Centrul de meditatii si dezvoltare personala
www.centruldemeditatii.ro
0744501918
Invinge-ti teama! Indeplineste-ti visul! Invata de placere!


luni, 28 septembrie 2015

Importanța consilierii vocaționale în viața elevilor

Dragi părinți,


după discuții cu sute de elevi și părinți, vă recomand sincer să faceți o consiliere vocatională înainte de a decide ce facultate urmeaza copilul vostru. Aud atat de des ca parintii sunt cei care decid ce cariera va urma copilul, pornind de la criterii total nepotrivite.

Criteriul esential trebuie sa fie intotdeauna abilitatile, interesele, valorile copilului si nu ambitiile sau visele neimplinite ale părintelui.

Pentru că fac sedințe de consiliere vocațională și cu adulți, mulți sunt în situația ca la 30 de ani, după ce au făcut o școală și au încercat o carieră impusă pratic de părinți, își caută vocația, se înscriu la alte studii și o iau de la capăt.
Între timp au pierdut niște ani și au acumulat frustrări.
Merită?
Eu zic că nu.

Detalii despre consilierea vocațională gasiți și pe site-ul nostru:

www.centruldemeditatii.ro la sectiunea CONSILIERE


Cu drag,
Violeta Niță
Manager General
Centrul de meditatii si dezvoltare personala
www.centruldemeditatii.ro
0744501918
Invinge-ti teama! Indeplineste-ti visul! Invata de placere!